Teillaud Muraccioli diana eva - Una rosula di nevaghja

Innamurati sò ventu è fiume.
Vola in casa un muscu di dulciume.
Noi, turnemu zitelli,
Briachi di minichelli,
In un lettu fattu aggrottu di piume.
À piattatella ghjocanu li fiocchi.
U caracutu hè carcu à pendalocchi.
Pare tutta fasciata,
A foce imbiancata.
Canta u ventu centu mila ricocchi.
Ci demu e nostre mani,
Tanti basgi infiarati.
I secreti di isse ore beate,
À l’ascosu, i si tenenu e fate.
Anderemu à custruì baroni,
L’ochji spampillulenti à accatizzoni.
Sciarpe avvindulate,
È surrisi à palate,
In i ritratti fatti abbracciaconi.
È forse una nutizia sai,
Tramutarà l’avà in l’oramai,
Un fiore d’appaghjata
Suminatu di nevaghja :
Una criatura in billicaia.
Ci demu e nostre mani,
Tanti sogni infiarati.
È si sfascia un ragiu di maghju,
S’hè fiuritu dicembre, à rusulaghju.