Scarpellini joseph - U Pantarè


Prigava fin' ch'ellu piantessi,
Chì lu cumplessu si spiighessi.
D'a so prighjò stracciava a pelle
È tante legge cusì belle.
'Llu Cosmos e forme vergine :
Salme purtate ind'e so vene.
Cantavanu una messa, fora,
Chì ghjunte, Elle, eranu à bon'ora
D'u Pantarè, Muse è figliole :
Tutte puete di isse fole.
Purtata da lu fiume anticu
Cantava anch'eiu lu canticu.
« Tempiu foscu, ne sò sicura
Chì l'acqua toia hè la più pura. »

L'acqua bullente à me ùn brusgiava
Ma lu dimoniu si lagnava.
Da l'onde ardente, strascinatu,
Lu me figliolu assassinatu,
Briacu ind'e l'acque vinose
Sbuccò parolle curiose :
« In 'ssa spelonca eiu sò natu,
U tempu si n'hè prestu andatu...
Di lu principiu u spechju trema,
Di issu riflessu a sfida strema
Ne palesu eiu lu sicretu.
Ùn ci hè dulore in lu me pettu
Chì s'empie d'acqua è d'irunia,
D'u pesu d'a filusuffìa.
Svolta torna la to nanna, o Mà,
Ch'à me stupisce u to sistema.
'Ssu fiume duventa a me casa
Ricusu di tè ogni scusa,
Ci hè l'infinitu à l'orizonte,
A vita è la so sacra fonte. »

Eranu mute e malacelle
Forte, Elle, è la sorte crudele.
« U me figliolu era l'invidia ! »
Chì nulla ùn stà, tuttu viaghja
D'u Pantarè era la fullìa.