Gavini doria - Quisti quì

Quisti quì quandu a guerra era passata
Si n’andaiani l’anima addispirata
Li scarpi pindenti à u coddu
È scalzi in a pulvera straniera.
I quattru venti accudiianu li so passi.
Ùn aviani più tettu nì caminu.
Ogni calabruna era novu addisperu
Quandu ùn sapiani più indù passà a notti.
Eranu duvintati andacciani è palliaccini
D’altri avali, li zappani a so tarra
È l’uva Biniditta par d’altri mani
S’ingunfiavani da a risa di u soli.
Ùn avianu più parti par alloghju
Fà entra l’umbria ghjilosa è la so peddi nuda.
Ùn avianu più tettu par parassi
Sò Carri di lacrima ind’à notti.
U fritu i ritinia ‘n a so tanna.
U so corpu era runzicatu è duru.
U ventu d’istati siccaia a so carri,
È a malora li manghjaia u cori.
È nienti, ma po nienti chì la scunzola.
A parolla hè ghjacciata, li diti di farru,
È lu so curghjolu da u staffili, musu di cani,
S’inturchjava da li so ghjambi nudi.

D'appress'à "Aqueles" di Max Rouquet