Cuneo O. pedru felice - Zanadù


À Zanadù, u rè Kubla Khan
Hà alzatu una tamanta cùppula di piaceri
Duve curria Alef, u fiume sacratu
Fra tante spilunche incumminsuràbile
Fin’à u mare senza sole.

Fubbini duie volte cinque miglii di bona terra
À esse chjosi dà torre è muraglioni
Custì eranu ghjardini spampigliante cun i so ghjargali storti
Chì facianu sbuccià tant’arburi à incensu
À l’ombra di e fureste più vechje ch’è e culline
Chì ingiravanu sti lochi incesi di verdura.

Fighjate quell’abbissone rumanticu è apertu
À u pede d’un poghju verde ricupertu di cedri
Locu salvàticu, santa sticchidardena
Chì mai sott’à a luna chì scendu ùn fù inuchjatu
Da a femina chì pienghje u so dimoniu amante

È da stu sprufondu, un tamantu marosu
Sbucciava ogni tantu una funtana maiò
Cum’è s’è a terra rispirava à straziera
À mezu à chì, frà l’onde intermittente
Saltavanu tanti pezzi di scoglii à sgrandinera
Cum’è u granu seccu sott’à a gumbina
È fra e petre ballendu sempiternamente
Sorgia qualchi volta quellu fiume sacratu
Chì girandulava per cinque miglii à voli ne più
Franchendu boschi è valdi, sbuccava u fiume
Fin’à l’abbissi chì l’omu ùn pò cunosce
Fin’à schjattà in l’oceanu senza vita
È fra stu ribugliu, Kubla intese à u luntanu
E voce di l’anziani, annunziendu a guerra.

L’ombra di a cùppula di piaceri
Gallighjava à mezu à l’onda
Induve fù intesu u rimore imbulighjatu
Di u funtanone è di l’abbissi
Tamantu miràculu d’un scopu scarsu
Quella cùppula incù i so abbissi di ghjacciu.

A damicella à a cètera
In sonniu vense à mè
Era una femina d’Abissinia
Chì tuccava u so strumentu
Cantendu per u Monte Abora
Ah s’o pudia campa di novu
A so sinfunia è u so cantu
M’incanteria à più pudè
Chì incù sta mùsica bassa è longa
Alzeria eiu sta cùppula in l’aria
Sta cùppula di sole è st’abbissi di ghjacciu

È tutti quelli chì sterianu à sente i vederianu
È tutti puderianu mughjà, attenti, attenti !
I so ochji lucichenti, i so capelli à gallu
Tessenu un chjerchju chì l’ingira trè volte
Chjudite l’ochji d’un tarrore santu
Chì s’hè saziatu da l’acquata di u mele
È hà betu u latte di u Paradisu

D'appress'à "Kubla Kahn" di Coleridge