Agostini p.simone - Pienghje u core

E mio sarre immaculate
Perdenu u so splendore
È a manu di e fate
Ùn vene più à succorre
Guasta e mio spassighjate
Tandu pienghje u mio core

U mio populu s’oscura
È di a lingua e genie
Ùn ci mettenu primura
È vanu à lascià la spegne
Chì nunda più l’aversura
Tandu u mio core piengne

A mio terra ch’amu tantu
Ùn sia più una cuccagna
Fruttu di tamantu stantu
In piaghja cum'è in muntagna
Chì un altru li sia à cantu
Tandu u core si lagna

Di a mio cultura cara
Ùn sbuccia più u so fiore
Ùn cunnosce più a fiara
Di 'ssu cantu chì percore
L’anima chì torna amara
Tandu piengu à crepa core

U cantu di a paghjella
Ùn fiurisce più a veghja
Diana ùn hè più a stella
Chì sin'à l’alba cutteghja
I passi pè a stradella
U mio core lacrimeghja

Quandu chì a fratellanza
Di stu mondu si ritira
À tempu ùn hè più d’usanza
Sta virtù ch’omu rimira
Tandu mi stò chjosu in stanza
È u mio core suspira

Si quessa ùn fussi ch’un sognu
Ch’omu face a notte oscura
È ch’un sole di meziornu
Li portessi a chjarura
Un core senza frastornu
Ùn piglierà più paura

Spunterà torna l’albore
Ch’imbeliscerà u Cintu
Serà più forte l’amore
Qu’ellu ch'o cridia spintu
Ùn piengnerà più u core
Sì a mio Nazione hà vintu