Conca stefanu - Scandula




À la cunfina
Di un mare abissale
Ci si pò vede
Un dicoru infirnale
Duva a petra marturiata
Sprime tuttu u so male
A suffrenza di ‘ssa ripa
Hè sculpita inde l’elpale

Spinzoni è petricelle
Mi scanduleghjanu a pelle

I so sciantali
Da limbu sò cacciati
Parenu sproni
Da l’infernu schizzati
A stazzona di a tarra
Caccia fochi stantarati
È cosge un orlu di trina
À i scogli scalpillati

A rocca pare un vulcanu
Chì mi scanduleghja a manu

Sopra à a turchina
Di una billezza rara
Balla un rispechju
Chì pare calchì fiara
Quandu i monti imbrasgiati
Inde l’acqua cusì chjara
Rendanu lu so russore
À l’onde di a sciumara

À l’orizonte un fullettu
Mi scanduleghja in pettu

Toccu divinu
È fonte di u mondu
Stu paradisu
Natu da u sprifondu
Hè cuntrastu di magia
È di turmentu prufondu
È mette sempre in rima
U me estru vagabondu

Di stu locu lu splindore
Mi scanduleghja u core