Conca stéphane - 29 X 2018

A natura hè ritrosa sicondu u mumentu
À ciò ch'ella hà criatu ancu i danni li face
À quandu ella sumena è tuttu vene quentu
À quandu ella ripiglia strappendu ogni pace

S'intreccianu e voce di l'acqua è di u ventu
À tutti l'arpighjata à u cumenciu piace
Ma quandu a sinfunia urchestra ogni strumentu
Un rughju bordu è neru face u silenziu tace

L'opara supiriore piglia è si para tuttu
Di tutti l'urgugliosi più nimu ùn face fronte
Quandu chì a timpesta porta u sale à u monte

Una leccia suligna chì dava ombra è fruttu
Longa tirata in tarra à Adrian dumanda
Cum'è ultimu licenziu di pone una so ghjanda