Parodin antoine - Rinnuvà i passi


Quandu bastarà l’omu di stirpà la furesta
À mez’ à u serenu, fà ci nasce a timpesta
Forse chì pudaremu, gode un altru destinu
È fà quì tutt’inseme un più bellu caminu

Quandu bastarà l’omu d’arruvinà i lochi
Ch’anu accoltu e so rise, da zitellu i so ghjochi
Forse chì pudaremu, ritruvà quelli chjassi
Chì sott’u lamaghjone, bramanu chì ci passi

È rinnuvà i passi d’un avvene in cumunu
Da omi è donne pari senza scurdà nisunu

Quandu turnarà l’omu, à curà li so orti
Ch’ellu ùn pigliarà più i viottuli i più torti
Forse chì pudaremu, rinnuvà quella vita
Chì oghje sott’i colpi, hè sempre più ferita

Quandu parlarà l’omu, a so lingua d’u core
Ch’ellu vultarà quì à campà le so ore
Forse chì pudaremu, dà un fiatu à ste lotte
Sbalancà una à una di u futuru e porte