Limongi tittò - I dui vechjarelli

Sti dui vechjarelli si tenenu a manu
À longu d’una strada fiurita da i ghjorni
Sti ghjorni suminati à sole paisanu
D’amore annacquati per tutti i so cuntorni.

Si ne vanu felici lascendusi daretu
U sintimu beatu di una vita piena
A casa sempre aperta è un ortu secretu
Figlioli allevati nant’a strada serena.

Si sò sappiutu dì e parulle e più dolce
Di mele innoratu da le calde statine
È mentre e stonde torbe, pussutu anu torce
Ciò chì venia amaru à e soie e cunfine.

Ùn cercanu à sapè duve u ballu i porta
Abbasta ch’ellu sia spartutu intrà d’elli
U cantu hè sempre lindu sè ogni core ascolta
È ancu sè i passi ormai ùn sò più quelli.

Ùn si ponu distingue e pessime riviglie
Un sguardu cristallinu si trae ogni luce,
Ùn si pò chè pregà di truvanne sumiglie
Cun st’anime surelle chì si sanu cunduce.

A vita hè una pianta à tene tante volte
Un arburu tamantu preziosu è suvranu
I so frutti sò stonde cum’è isse stonde colte
Da dui vechjarelli tenendusi a manu.