Benigni guidu - E sfiere



E sfiere assassine ridenu di mè
è senza riquietu giranu cum’è
e fate di notte in un ballansè.

À tempu chì corre ùn si pò dì : Pianta !
A stonda presente chì pare tamanta
passata ch’ella hè ùn fù chè istante.

Ùn vale à ghjucà cun l’ora chì passa
cum’è acqua fiumara chì fala in la bassa,
và corre è si lampa in mare, a so nassa.

Prufitta o caru, di l’ora presente,
godi di l’amore, onora e to ghjente,
prateca l’affettu è riteni à mente :

chì poveru o riccu, a sorte hè cumuna,
a vita hè corta, ùn ci n’hè chè una.