Benigni guidu - Nova Yorka

Quì ùn ci entre ventu,
si stà in le torre,
in isse longhe alture,
chì un ghjornu cascheranu,
sbattute, arrasate, da a so propria vanità.

Sfundata, cità, d’omi terribbili,
caschi dopu à tè stessa.
Chì mansa
di finestre chjose,
di cristallu, di plasticu,
di vittoria, duppiate di strutture.

Tandu entrerà,
puderà falà u ventu
sin’à u livellu fundiu
è tandu ùn esisterà più
nè cima nè fondu.

D'appress'à "Nova Yorka" scritta in 1982 da Rafael Alberti