Paganelli norbert - Sittembri

Mi n’invengu
Avà iè ch’e mi n’invengu

Ci era stu lumu
Lumu di sittembri com’è muscu
Ch’ùn si pò agguantà
Si sintia l’uva
È ancu un affari di piumi
Piumi abandunati in a busgiaca
Appiccicati calchi volti
À sti pantalona stracciati


È pò ci era dinò a scola
Vultà in iscola
Pusà tutta à ghjurnata mezu à sti mura sculuriti
Pusà è ascultà
Ascultà è risponda
Risponda è imparà

Si lacaia fora
A dulcezza di u soli
Par la stofa freta è nera di u scusali
Anc’ assai ch’eddu ci era u fogliu
A bianca manera di a paghjina
Ch’edda fussi di u libru o di u quaternu
Era apartura
È i piumi abandunati rinasciani

Piumi fètimi disegna è macacciona
Feti lettari è feti filara
Seti quì par fà u mondu
Iè  chì mi n’invengu


Mi n’invengu dinò
Di quiddi chì sapiani
T’aviani tutti a stessa chjocca
Ci vulia à fà cusì  ci vulia à fà culà

Ci vulia è pò basta

Quiddi ùn cambiarani mai
Ùn ci sarà mancu bisognu
Ch’e mi n’invinissi