Santelli dumenicu - U pinu furcutu

In paese di Ghisoni
À u bor di u stradò
Pocu impremiu i staghjoni
À spassu o per raghjò
Quale ùn’hè mai venutu
Per suleone o tempurale
Scuntrà u pinu furcutu
Oghje toccu da u male

À u so latu un fiume
Corre da lu Renosu
Mà sparisce u prufume
Di suchju rughjinosu
In silenziu hè partutu
Tarlatu è senza piente
O mai fussi accadutu
À stu misteru di l’ambiente

Curiosità furestera
Sti ghjamboni picci
Veghjanu a so spera
Maritimi è laricci
Ùn vale à fà preghera
Mancu crede miraculu
Inghjusta hè a manera
Ne avisu o uraculu

Al dilà di u rughjone
Da sti lochi di Fium’orbu
Fermanu i testimone
Chì l’altagna nanz’a u corbu
Ci venia per riposu
Per currà lu sciappali
O l’ecu spaventosu
Di l’essere ghjuvanali

Ma chì sarà stu diavuli
Per chere à l’immensità
Infrugnassi è addebulì
Stu bè di l’umanità
Sta forca ùn’era d’infernu
Ma strumentu di piacè
Un segnu da l’eternu
L’uchjata di un vulè