Ancey olivier - Vistiche



Induve sò e vistiche
Di l’ore spartute inseme ?
Prichere inesaudite,
Cennare di le mio speme.

Induve sò e vistiche
Di e più dolce primure ?
Sfughjite sò tante fiure
Cum’è rena trà e dite.

Cum’è un suldatu d’amore
Trascingu ghjorni feriti
È l’alba senza calore
Sparghje ragi dissapiti.

Furtezza senza riparu,
Core d’amarezza rosu
Chì cum’è un fiore s’hè chjosu
Da tantu hà tinutu caru.

Induve sò e vistiche
Di u to più dolce pientu?
E labbre di l’accunsentu,
Basgi prumesse tradite.
E s’hà pigliate u ventu…

A luna à lacrimera
Trapoghja in nuli grisgiogni,
L’anima hè prigiunera
Da i mio languidi sonnii.

È l’ombra di u mio fiatu
Ghjace in issa cabbia tetra
È u mio core hè di petra
Da tantu hà dissanguinatu…

Induve sò e vistiche
Di u to più dolce pientu?
E labbre di l’accunsentu,
Basgi prumesse tradite.
E s’hà pigliate u ventu…