Simeoni Francescu - L'anima Corsa

O quant'è tù sì cambiata
Ùn ti ricunnoscu guasi più
Cursichella tantu amata
Quella di a mo ghjuventù
Avà ti trovi inghjugliata
Chì persu ai tante virtù

Mancu a to lingua cara
Più in carrughju ùn si sente
Ancu s’ella si ampara
Ùn la parla più a to ghjente
È oramai hè u francese
Chì hè a lingua currente

Senza vita Campagnola
Svitati sò li to paesi
Sarrata hè ancu a scola
Ci hè pochi fuconi  accesi
Chì hè vinuta la moda
Di campà cum'è i francesi

Oghje a vita citatina
Hà cambiatu a to ghjente
È li to usi arruina
Chì diventa indiffarente
Avendu per solu mudellu
Quellu di u cuntinente

Più d’una volta m’accade
Di sente mi à u stranieru
È tandu mi face male
Tamantu hè lu mo pinseru
Di fini cum'è l’Indiani
L’ultimu di i moicani

Chì diciarianu l’antichi
S’elli pudissinu vultà
Pocu sarianu felici
Di vedeci cusì campà
È avarianu raggiò
Forse sò megliu induv’elli sò

Ùn sò contru à lu prugressu
S’ellu hè fattu per l’umanu
È à tuttu m’intiressu
Ancu s'è u trovu stranu
Eppo si pò esse muderni
È avè u spiritu paisanu

Ben ch'è mi fia sente
À nisunu dò lizzione
Ma o corsu sia attente
ChÌ perdi usi è tradizione
È abbia curagiu è forza
Per salvà l’anima Corsa

S'è sò un pocu à l’anticogna
Di quessa eiu mi n'impippu
A mo musa ùn si vargogna
È mancu possu stà zittu
Chì vogliu in casa  mea
Esse un corsu sempre arrittu