Simeoni francescu - Cambià u mondu


S’e avissi u putere
Di pudè cambià u mondu
A faria incù piacere
Per ch’ellu girga più in tondu
Per fà finisce le guerre
È dinù salvà u circondu.

S’e avissi a putenza
Adupraria le forze
Per fà sparte l’abbundanza
Di a pianeta e risorze
Ghjuvendumi cà di l’arme
Per chì nimu ùn morga di fame.

S’e avissi a sapienza
A struzzione è u naturale
S’e era d’alta intilligenza
Di rinumata universale
Tandu faria chì a scenza
Possa curà ogni male.

S’e avissi donu divinu
È i miraculi pudè fà
Cambiarà lu distinu
Di à chì nasce per strazià
Eppo esse dinù induvinu
È ancu e disgrazie parà.

S’e avissi lu cummandu
Pigliaria e dicisione
Per chì più lu mondu tandu
Si trovi in situazione
Di fà more u puarellu
Per tratichjà u riccone.

Chì u riccone ùn si ne face
Quessa eiu aghju capitu
Mancu appena li dispiace
Mai ùn pisarà un ditu
Chì lu troppu techju si sà
Micca crede u famitu.

S’e fussi lu più supranu
Truvaria le manere
Per fà u mondu più umanu
Senza muri nè fruntiere
Denduci tutti la manu
Libari senza galere.

S’e fussi lu criatore
Cambiaria oghje a fiura
Fendu di a tarra un fiore
Mezu à un nidu di virdura
Induve ghjustizia è amore
Sarianu a maiò primura.

Ma mi era messu à sunnià
Una stonda à le mo brame
Chè vogliu di core stridà
In lampendu le mo chjame
Pè ùn lascià soffre è tumbà
I zitelli da la fame.

Caux jean pierre - Parolla pientu


Asculteti bè o cari
O chì tamantu scumpientu

A vi mostra la natura
A vi dici lu sapientu

 Induva c'era tant'orti
'ssi lochi maravigliosi

Sò divintati un disertu
È di i più spavintosi

À tempu à li nostri vechji
Pari chì tuttu fussi mortu

Avà l'omu ùn sà più
S'edd' hè in mari o in portu

Ne parlemu d'issu mari
Ma chì n'avaremu fattu

Da vicinu o da luntanu
Si risenti hè malatu

D'issu locu rinumatu
Di bataglii è di sparteri

Puru pà tuccà lu fondu
Ùn ci hè più cà miseri

Iè chì n'avemu fattu
D'u Meditarràniu anticu

Un veru rumenzulaghju
Pienu zuffu di plàsticu

Senza alcuna pratinzioni
Nè mancu pisendu a boci

Chjamaraghju à ognunu
Pà purtà tamanta croci

Sè vo mi sintiti o cari
Tandu saraghju cuntentu

Ma ancu s'edd'ùn mi piaci
La me parolla hè pientu

Moracchini julia - Ind'è noi


Dà mi a manu ti portu ind'è noi
À l'appiattu sott'à e frasche
Vicinu à tè vogliu campà
Una timpesta d'amicizia
Un mare di carezze
Una muntagna di basgi
È ragi di dulcezza
Dà mi a manu partimu avà
Cunnoscu a strada
Ind'è noi ghjè quallà

Leandri marie - Saveriu


A puisia hè unu sguardu
Sacralità d’ogni cosa
Ochji d’acqua di l’Essa
Nudità di l’anima
Hè dinò a cuscenza
Di stu mumentu ch’andò
Quandi a to boci
Pianamenti è bè
Cuntaia a to passioni
Pà sta tarra
Sacralità d’ogni cosa
U soli capiciutaia
In un tempu
Ch’ ùn hè più
Sacralità d’ogni cosa
Ùn avii primura
Di a cativezza 
di i viaghji vani
Un pocu di tarra toia in i  to mani
Valìa tuttu l’oru di u mondu.
Ti capiscu
Chì bidezza chè tu a in u to cori
Sta dignità d’essa tè stessu
O ancu quissu ch’eddu  ti pari d’essa
Chì ti possu dì di più.

Parodin antoine - Rinnuvà i passi


Quandu bastarà l’omu di stirpà la furesta
À mez’ à u serenu, fà ci nasce a timpesta
Forse chì pudaremu, gode un altru destinu
È fà quì tutt’inseme un più bellu caminu

Quandu bastarà l’omu d’arruvinà i lochi
Ch’anu accoltu e so rise, da zitellu i so ghjochi
Forse chì pudaremu, ritruvà quelli chjassi
Chì sott’u lamaghjone, bramanu chì ci passi

È rinnuvà i passi d’un avvene in cumunu
Da omi è donne pari senza scurdà nisunu

Quandu turnarà l’omu, à curà li so orti
Ch’ellu ùn pigliarà più i viottuli i più torti
Forse chì pudaremu, rinnuvà quella vita
Chì oghje sott’i colpi, hè sempre più ferita

Quandu parlarà l’omu, a so lingua d’u core
Ch’ellu vultarà quì à campà le so ore
Forse chì pudaremu, dà un fiatu à ste lotte
Sbalancà una à una di u futuru e porte