Scarpellini - Caos è Stelle


Caos eternu, di tanti mei affanni u Criatori,
Scintillani i to figlioli, in la to menta, in lu cori.
È po' si senta ind'u silenziu ch'ùn la pò mancu taccia
A verità chì, fora di sogni toii, si veda a faccia.

O Geniu ! Lu to principiu chì, sultantu, si pò cantà
Ind'è 'ssu mare scatinatu induva tù l'ai lampata,
Issa tarra altiera, da tè dipinta è pinsata prima,
Oghje da un barbaru hè imaginata 'ssa rima.

Caos eternu di tante meie gioie u Genitore,
Fà chì pà 'sse strade ùn perdissini l'albore
Quissi straneri nustrali, a so passione intima,
Oghje 'ssi barbari furtunati d'ignurà 'ssa cima.

Ùn tema l'astrale cundizione chì si spera quassù !
Chivi si campa fighjendu u ricordu pà sempri persu :
Fantasimu d'un' altra anima chì, di notti, tù ai tombu.
Di 'ss' impegnu chì ti pesa, ogni ghjornu, quant'è u piombu,

Caos eternu, o tù l'unica stella in lu mio Celu,
Ùn appia paura, è pà 'sse luce divine, o Angelu,
Ch'è i to versi fussini strade di Libertà rivolta !
Oghje o barbaru, furtunatu d'essa a parolla tolta.