Acquaviva - Babbilonia

Eccu d’una cità i rampali altieri
Muraglie vanitose da sfidà ogni avvene
Quantu saranu state à truncassi e schene
Da fanne ‘ssu ghjuvellu è fà trimà l’imperi ?

Da cripà l’alti celi, una torra s’innalza
È splendidi giardini s’appendenu dinù
À ‘ssi badri catasti, stinzati à l’insù
Bugiardendu e stonde d’un eternità falza

Un’armata putente cutteghja e cunfine
Suldati curagiosi, pronti à u sacrifiziu
Da difende u locu è u tempu deliziu
Chì ci scorre, spulone, à ore dolce è fine

Sò profumi incantati à empie e so strette
È l’albori à pisassi cum’un’ingermatura
Nantu a cità pumposa, chjerchju d’ogni smisura
Chì d’esse in sempiterna, pratende è scumette

Ma quale hè chì i para, i passi di a guerra
È oghje, calpighjata, ghjace a so billezza
E so pratese sceme sò turnate amarezza
È si magna u bughju ogni cosa ch’ell’era

Oghje, sò di silenziu, e so albe da fà,
Vinaranu, ingorde, per scoprela spiantata
Citatella fandonia, in a rena chjinata,
Eccu chì l’hà cunquista, a so eternità